Sari la conținut

Cine nu ar trebui să vină la „Iluzii”? Interviu cu Sorin Militaru

 

Sorin Militaru este regizorul din România care, în urmă cu șapte ani, a montat primul spectacol împreună cu echipa proaspăt formată de Elena Frunze-Hatman la Teatrul Alexie Mateevici. „Iluzii” de Ivan Vîrîpaev a devenit primul experiment de colaborare teatrală dintre cele două maluri ale Prutului: patru actori din Republica Moldova și un regizor din România au construit împreună un spectacol despre iubire, adevăr și autoamăgire.

După o pauză de mai bine de doi ani, „Iluzii” revine pe scena teatrului. Anatol Durbală, Elena Frunze-Hatman, Victor Untilă și Olesea Sveclă vă invită la spectacol pe 30 aprilie, ora 19:00. Și chiar dacă Sorin nu va fi prezent fizic la această revenire, cu siguranță va umple chatul echipei cu mesaje despre ”cum a mers?” ”ce n-a mers?” etc. Cu ocazia reîntoarcerii spectacolului, am decis să discutăm cu Sorin despre această colaborare, dar și despre iluzii, amăgiri și adevăruri.

Sorin, acum șapte ani ați acceptat invitația Elenei Frunze-Hatman de a monta „Iluzii”. Ce ați văzut atunci în acest teatru și în această echipă, înainte ca publicul să vadă?
(Era un teatru puțin cunoscut la acea vreme.)

Când am hotărât să montez la Teatrul Alexie Mateevici, nu știam prea multe despre el. Omul care m-a convins să vin a fost Elena Frunze. Prin ea am cunoscut teatrul. Când am ajuns la Chișinău, relația mea cu Teatrul Mateevici a fost una specială. De tandrețe, de iubire. M-am atașat de acest teatru. Am revenit și voi reveni cu mare bucurie. Și sunt fericit că am contribuit la relansarea acestui teatru.

„Iluzii” vorbește despre iubire, adevăr și autoamăgire. Credeți că oamenii preferă adevărul sau iluzia?

Cred că majoritatea oamenilor preferă, în mod instinctiv, iluzia — dar nu dintr-o slăbiciune simplă, ci din ceva mai complex. Iluzia oferă confort imediat. Adevărul cere curaj și, adesea, pierdere — pierderea unei relații, a unei imagini despre sine, a unui viitor imaginat. Creierul uman este construit să evite durerea, nu să o caute. Personajele din „Iluzii” sunt conștiente, la un anumit nivel, că își construiesc propriile povești. Tocmai asta face piesa atât de tulburătoare — autoamăgirea lucidă este mai greu de condamnat decât cea naivă. Filosofic vorbind, oamenii au nevoie de iluzii pentru a putea trăi.

Este un text montat în toată lumea. V-a fost teamă că totul s-a spus deja despre el? Unde ați găsit „noul”?

Eu nu am văzut alte montări ale acestui text. Știam că este una dintre cele mai montate piese ale lui Vîrîpaev, dar nu m-am raportat la niciuna dintre ele. Am mers pe instinctul meu și pe ceea ce simțeam eu împreună cu actorii.

În lucrul cu actorii, a existat un moment în care realitatea personală s-a amestecat cu textul? Cât de periculos este acest tip de spectacol pentru actor?

Cu siguranță, toți am trecut prin poveștile despre care vorbește Vîrîpaev. Eu cred că un actor este cu atât mai bun cu cât este mai vulnerabil în fața personajului. Și asta spune ceva profund despre artă, în general. Vulnerabilitatea nu slăbește performanța — o autentifică. Când un actor a trăit iluzia, nu mai simulează durerea recunoașterii — o recunoaște. Publicul simte diferența, chiar dacă nu o poate numi. Există o calitate a adevărului trăit care nu poate fi imitată complet.

Publicul iese din sală cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Este o alegere intenționată sau o consecință a textului lui Vîrîpaev?

Teatrul nu oferă răspunsuri, ci te face să-ți pui întrebări. Dacă lumea iese din sală cu mai multe întrebări decât la început, înseamnă că „Iluzii” și-a atins scopul.

Cui NU i-ați recomanda acest spectacol?

Nu există „nerecomandări”…

Există o replică sau un moment care „vă urmărește” și după spectacol?

Ironia amară și zbatera permanentă a oamenilor în căutarea fericirii. Peștele din bolul cu apă, care nu realizează că este închis, ci trăiește cu iluzia că înoată în ocean.

Dacă ar trebui să convingeți un spectator, în 10 secunde, să vină la „Iluzii”, ce i-ați spune?

„Iluzii” este un spectacol despre noi. Și, dacă avem curajul să ascultăm poveștile altora, vom reuși să ni le înțelegem și pe ale noastre.

Biletele la eveniment pot fi cumpărate de AICI.