E vineri seara și e un moment potrivit pentru a lăsa în urmă problemele săptămânii și a ne ancora în discuții despre emoții. Iar cel de al șaptelea interviu despre asta și este. Trăiri, provocări, responsabilități.
Ne-a răspuns Valentina Ostap, luați o cupă de spumante și haideți la citit!
Cum poate fi definită o femeie din ziua de azi?
Cred că o definiție clară a acestui fenomen precum este femeia… ah da, e un FENOMEN…
Odată cu obținerea drepturilor și libertăților, de fapt nu ne-am lărgit noi cercul de responsabilități?
Există o consecutivitate, un calcul matematic a lucrurilor în lume, și în acest caz, calculul este direct proporțional, drepturile merg mâna în mâna cu obligațiunile.
Și cum înțelegem unde să ne oprim?
Ne oprim acolo unde puterile și sănătatea nu mai țin pasul. Dacă nu te oprești tu, te oprește Dumnezeu. Timpurile în care trăim sunt prielnice pentru dezvoltare, un singur neajuns, absurdul devine norma, și aici e problema, problemă globală.
Se vorbește mult despre ”energia feminină”, totuși există o diferență între aceste energii sau e mai mult o tehnică de marketing pentru a vinde anumite produse sau servicii doar pentru femei?
Energia este acel generator al mișcării, dezvoltării. Dacă vorbim despre energia feminină, ea este indispensabilă pentru sinergia dintre bărbat și femeie. Și da, există diferența între energii, precum există diferența între mascul și femelă. Stând lângă o femeie ai aceleași simțuri, ca fiind lângă un barbat? Dacă ai răspuns Da, mai analizează…
Tu ai făcut psihologie și acum actorie, te-a ajutat această profesie ca să înțelegi mai ușor personajele pe care le interpretezi?
Eu îi mulțumesc bunului Dumnezeu și alegerilor pe care le-am făcut în viață. Având 5 ani de studii în psihologie, mi-am format personalitatea astfel încât am ajuns să profesez acel domeniu care îmi era drag în copilărie, actoria. Psihologia este știinta despre suflet, iar actoria vindecă și răvășește suflete. Și da, mă ajută, și anume la analiza psihologică a personajului, cât și a pieselor.
Femeile sunt adesea percepute ca având o inteligență emoțională mai dezvoltată. Crezi că este o trăsătură înnăscută sau formată prin educație?
Inteligența emoțională este înnăscută, nivelul la care ajungem este dobândit pe parcursul vieții, în funcție de educația din familie, si aici ma refer la comunicare, la discuțiile despre emoțiile trăite de copilul tău și la cele trăite de tine ca părinte, pentru ca mai departe să-i fie mai ușor să identifice emoțiile persoanelor cu care comunică, la dezvoltarea empatiei, prin exemplul propriu. Știm foarte bine că copilul preia comportamentele părinților. Oferiți timp copiilor dumneavoastră, este cea mai mare investiție pe care o puteti face. Cred că deviez de la subiect, dar mi se pare important acest lucru. Deci, mediul în care ne formăm, oamenii cu care comunicăm, dorința de autocunoaștere (analiza/sinteza propriilor emoții) și înțelegerea la nivel de emoție a celor din jur, sunt de o importanță colosală în dezvoltarea IE.
Melisa, este unul dintre personajele grele pe care le joci în spectacolul Treapta a noua. În scenă intri în rolul de victimă. Ca psiholog, ai avut situații în care ai lucrat cu dependenții de alcool?
Melisa este un personaj complex, unul din preferatele mele. Fiecare din noi, cel puțin o dată, a fost victima anumitor situații, conștient sau inconștient, este un moment de slăbiciune, e ușor să fii victimă acuzând viața pentru tot ce ți se întâmplă, e greu să-ți asumi consecințele deciziilor sau faptelor tale și să-ți reiei drumul. Fiți atenți la oamenii care permanent se victimizează, și oferiți-le ajutor doar când vi-l cer constientizându-și problema, altfel intrați într-o zonă în care riscați să deveniți la rândul vostru victimele lor. Nu am lucrat cu dependenții de alcool, nu au intrat în sfera mea de interes.
Cum te pregătești când ai de jucat un personaj, care sunt tehnicile pe care le folosești?
Încălzirea aparatului bucal și a corpului, concentrare și neaparat rugaciune înainte de a ieși în scenă. Un moment pe care îl ador, devenit tradiție si de bun augur se intamplă la spectacolul Treapta a noua, dacă tot veni vorba despre el, mai sus. În cerc spunem Tatăl nostru și Dna Nazarchevici, care joacă rolul mamei (mama Melisei) ne face semnul crucii actorilor implicați în spectacol.
Este ceva ce sensibilizează și, mie, îmi oferă stare de protecție și grijă.
Nu știu – citești mult despre personaj, cauți în mulțime pe cineva ca reper? Asta se întâmplă în timpul montării spectacolului, deci până a ajunge în fața spectatorului, bibliografia personajului. Desigur, caut în primul rând asemănari/deosebiri cu informația care deja este în procesorul meu, în creier, și apoi din mediul înconjurător, filme, interviuri, identific tipaje care se potrivesc cu chipul care urmează să-l creez. Pe parcurs când ai intrat în pielea personajui, te-ai identificat cu el, empatizezi și începi să trăiești cu el, în acest moment apar nuanțe noi, de care nici nu banuiai.
Cum folosești tehnicile psihologice în a ieși din roluri din scenă care sunt mai dificile?
Exista o regulă, personajul e în scenă, imediat ce ai ieșit din scena, iți reiei identitatea. Sincer, la câte tascuri am zinic de îndeplinit nu reușesc să mă complac prea mult în personaj, imediat ce am ieșit îmbrac un alt rol, alte obligațiuni, asta e…. emanciparea și feminismul (râde) Totul în lumea asta e bine sa fie în limita bunului simț.
Un ritual pentru mine după o zi plină este o cadă de apă, lumânări, cu o cupă de șampanie, remediu perfect de a reveni cu picioarele pe pământ. Recomand! (râde) Apa mă ajută să mă curăț la propriu și la figurat, după o zi plină.
Există personaje feminine în teatru care reflectă cu acuratețe complexitatea psihologică a femeii contemporane? Și dacă da, dă-ne un exemplu.
În fiecare femeie puternica trăiește o mică prințesă care are nevoie de sprijin, chiar dacă se neaga cu vehemență acest fapt. Sper că am răspuns la întrebare (râde iar).
Care este cel mai mare stereotip despre femeile din ziua de azi?
Femeia poate tot. Cred ca e un clișeu, care ne dezavantajează, atunci când tu poți tot, nu mai rămâne loc pentru altcineva. Probabil poți?! Dar vrei? Eu cred în dualismul existențial.