NICOLAE JELESCU

„Nicolae Jelescu este cel mai simplu om pe care l-am întâlnit. Modest, liniștit, gânditor, merge prin viață calm, fără a face mare gălăgie, dar lasă urme adânci în ceea ce spune și face. S-a născut în satul Cartal, regiunea Reni, Ucraina. Locurile natale le poartă în suflet, oricâți ani ar trece de când a plecat din sat. Cu ochii inimii vede Dunărea și locurile din preajma satului natal, unde nuferii albi și galbeni, trestiile și stuful creează un pastel inedit. Casa părintească e chiar aproape de malul Dunării, iar de acolo se văd în zare munții Dobrogei, foarte vechi, și mănăstirea românească Cocoșul. Acolo era Țara, pe care, poate, o visa când era mic. Nimeni nu va afla ce se petrecea în sufletul lui. Omul Nicolae Jelescu este optimist, după cum spun ochii lui senini. El crede, și bine face, că viața este frumoasă și trebuie trăită frumos. Crede în Dumnezeu, chiar mergem la aceeași biserică. Nici nu știu dacă mă vede sau nu. Contează că este aproape de Domnul!

Omul care gândește prin vers

Încă de acasă, de la școala din sat, vorbea corect românește. Oamenii din satele românești din sudul Ucrainei și-au păstrat limba curată. A citit din Bacovia și Arghezi încă din școală. N-a scris versuri, dar i-a plăcut poezia: citea, memora și recita, fiind încă elev. Îi plăcea nespus de mult Eminescu, a învățat pe dinafară întreg poemul „Luceafărul” și și-a uimit colegii. Destinul lui Nicolae Jelescu s-a împletit cu poezia pentru vecie, când a fost invitat de Andrei Vartic (matematician) la Teatrul Poetic. Aici a debutat cu un spectacol solo pe versuri de Pavel Boțu. Apoi Cuvântul, în repertoriul artistului Jelescu, a stat în capul mesei sau lângă icoane. A prezentat recitaluri/spectacole din poezia lui Eminescu „Andrei Mureșanu”, din Alexandru Macedonski „E vremea rozelor ce mor”, din George Bacovia „O țară tristă, plină de humor”, precum și din poezia lui L. Blaga, T. Arghezi etc. Artistul Nicolae Jelescu nu spune cuvântul, el trăiește Cuvântul, căci acesta e lăsat de Dumnezeu și el nu uită să ne înveșnicească prin acesta. Aproape de sufletele noastre merg versurile lui Grigore Vieru, Anatol Codru, Dumitru Matcovschi, interpretate inspirat de Nicolae Jelescu. Orice vers, trecut prin sufletul artistului, devine înălțare spre ceruri, dar și trăire intensă pe pământ. Pentru a ieși în fața spectatorilor se pregătește minuțios, lucrează pentru un spectacol de la două-trei luni până la jumătate de an. E mult sau puțin? Știe doar Artistul.”

Revista Timpul, Alexandra Tănase